Vreau

Vreau sa ma asculti, fara sa ma judeci.

Vreau sa ai o parere, fara sa imi dai sfaturi.

Vreau sa ai incredere in mine , fara asteptari.

Vreau sa ma ajuti, nu sa decizi pentru mine..

Vreau sa ma ajuti, fara sa ma anulezi.

Vreau sa ma incurajezi, fara sa ma impingi.

Vreau sa ma protejezi, fara miciuni.

Vreau sa te apropi, fara sa ma invadezi.

Vreau sa sti despre mine ce iti displace mai mult, sa ma accepti asa si sa nu imi ceri sa ma schimb.

Vreau sa sti ca azi poti conta pe mine.

Ne nastem zei

Ne nastem liberi…

Cantarim 3 kg , moscolim cateva scutece si incepem sa facem primii pasi, cand incepem sa facem primii pasi, acele este momentul in care suntem mai puternici decat vom mai fi vre-o data.

Un gard , este pentru un copil echivalentul la o cladire cu doua eteje pentru noi, adultii.

Totusi, copilul nu are teama, excaladeaza aceea constructie gigant .

Nimic nu este imposibil! Nu exista limite! Nu exista,, nu pot’’! Nu exista frica de esec!

Dar vine mama si ii spune ,, o sa cazi’’, in acel moment ceva groasnic se intampla, desi vorbele mamei  le privim cu scepticism , adanc in suflet si fara sa ne dam seama, ne schimbam definitive.

Apare frica si ne punem la indoiala pe noi insine, nu mai suntem ,,zei’’… ne pierdem putere…in fiecare zi , pe masura ce crestem , devenim din ce in ce mai slabi.

Cand suntem copii, nu exista rusine, ne asezam jos pe pamant sau in mijlocul alei in fata blocului, pentru ca asta simtim, simtim nevoia sa stam jos 5 minute si stam, suntem liberi…facem ce vrem, nu ne gandim ce ar putea spune alti ,suntem noi insine …si este bine, nici nu ne dam seama cat de bun este lucrul asta , pentru ca asa ni-se pare normal chiar este normal ,DAR…

Vine mama si spune ,, ridicate de acolo, uite ce te-ai murdarit, ce o sa spuna lumea’’ .Desi foarte putin ne intereseaza in acel moment, ceva groasnic se intampla, adanc in inima noastra nu mai suntem noi, cei liberi si care faceau ce isi doareau si simteau…usor fara sa ne dam seama ne pierdem din libertate.

Un lucru asa de firesc …(ma doar picioarele, stau jos), nu o sa il mai facem …pentru ca suntem niste domnii si doamne, desi ne sfasie piceoarele de la pantofi noi, nu ne asezam un minut pe bordura  sa scoatem pantoful, pentru ca nu mai suntem liberi…actionam in functie de asteptarile celor din jur. Pentru ca ni s-au taiat aripile atunci cand am fost zei. Ni-sa luat elenul cand am fost invincibili si ni-sa spus ca nu putem.

Chiar nu putem?

 

Ce este , este

Nu este cum ar trebui sa fie.

Nu este cum mi-ar place sa fie.

Nu este cum mi-au spus ca are sa fie.

Nu este cum a fost.

Nu este cum o sa fie maine.

Este cum este.

Nu sunt cine vrei tu sa fiu.

Nu sunt nici cel care trebuia sa fiu.

Nu sunt cine a vrut mama sa fiu.

Nu sunt cel care am fost.

Eu sunt cine sunt.

Tu nu esti cine am eu nevoie sa fi.

Tu nu esti cel care ai fost.

Tu nu esti asa cum imi convine mie.

Tu esti , cum esti.

Sunt cine vreau sa fiu?

Esti cine ai vrea sa fi?

De ce muncim atat de mult?

Ion este de profesie caraus…

Astepta clienti vi a vis de gara ,lungit pe o banca in parc cu palaria pe fata.

In dreptul lui se opreste o persoana transpirata cu vre-o trei valize si i-se adreseaza.

-Tu esti Ion carausul?

Ion isi ridica palaria de pe un ochi si se uita chioras.

-Io’s

Si isi lasa palaria inapoi pe fata.

-Pai aici stai Ioane?

-Da unde?

-De ce nu stai in fata gari?

-Da de ce sa stau in fata gari?

-Ca sa ai mai multi clienti?

-Da de ce imi trebuie mai multi clienti?

-Ca sa iti poti cumpara un microbuz sa cari mai multe genti, dupa te extinzi si iti cumperi un camion si cari si mai multe genti si iti poti face o afacere serioasa, o firma mare de transport la nivel national…

-Si de ce imi trebuie mie o firma mare?

-Sa ai multi bani si sa poti sta linistit?

Ion iar isi ridica palaria de pe ochii.

-Si acum nu stau linistit?

Intrebare: daca vrem atat de putin, de ce muncim atat de mult?

 

 

Este bine sa ne sacrificam din dragoste?

Ieri scriam despre egoism si astazi imi vine foarte usor sa scriu o poveste despre altruism si sacrificiu in dragoste.

Ea avea 14 ani, ochii de culoarea oceanului si parul lung,lung…pana aproape de mijloc

El avea 16 si deja invatase meseria de tamplar.

Se iubeau tare mult si erau mai toata ziua impreuna si toata lumea din sat ii indragea.

Cand fata a implinit 18 ani , sateni i-au ajutat sa isi faca o nunta frumoasa, le-a daruit o casuta iar baiatului pentru asi intretine proaspata familie , o bucata de padure.

Relatia merge de minune spre bucuria intregului sat si uite asa se apropie aniversarea de un an de la casatorie.

Fata s-a gandit sa ii faca un cadou mai deosebit cu aceata ocazie…o cina romantica i-a pregatit de prea multe ori, un costum de haine, i-se parea putin lucru, iar bani, nu pra avea… si a mers prin piata sa vada ce ii poate gasi.

La un moment dat , a gasit un lantic de aur ce se putea atasa la ceas.

Baiatul avea un ceas de aur, singurul lucru mostenit de la tatal sau pe care il lua in fiecare seara , il privea indelung, il lustruia, ii intorcea motorasul si il punea la loc intr-o cutie de carton de sub pat.

Fata siind ca nu isi permite lantisorul a plecat destul de dezamagita din fata vitrinei ,cand, pe geamul frizeriei a vazut un afis ,, CUMPARAM PAR NATURAL” , a intrat inauntru si s-a interesat cat ar putea sa primeasca pentru parul ei.

Suficient pentru lantisor si ii mai ramanea si pentru o cutie din lemn de trandafir in care baiatul si-ar fi putut pastra ceasul.

Foarte feicita a fost si a stabilit cu frizerul ca se va tunde a doaua zi.

Asa  a si facut, a doaua zi a mers la frizer, i-a tuns parul foarte scurt, cu masina, a mers a cumparata lantisoru si cutia pentru ceas si s-a dus acasa.Si-a pus un batic pe cap, a stins becurile si a tras perdelele la geamuri , lucru pe care nu il facea de obicei ,pentru a fi mai intuneric.

baiatul a venit acasa, si-au spus cat de mult se iubesc, sau imbratisat si a inceput sa isi scoata cadourile.

Ea ia daruit lantisorul de aur si cutia din lemn de trandafir.

El i-a daruit un pieptane de aur, cumparat din bani ce i-a obtinut din vanzarea ceasului.

                                                        Sfarsit

Concluzie: Nu intodeauna este ok sa te sacrifici, ai putea sacrifica chiar lucrul pe care ceilalti il iubesc la tine.

Cine este egoistul acum?…

De multe ori ni-se spun lucruri de genul ,, esti prea egoist, te gandesti numai la tine”.

Iar eu, nu consider ca este ceva rau sa te gandesti la tine , din contra consider ca este foarte bine, daca nu te gandesti tu , alti de ce ar avea interesul sa o faca?

Ok, sa zicem ca ai dreptate, tu acum imi ceri sa renunt in a ma gandi la mine si ma gandesc la tine.

Cine este egoistul acum?

…Puncte…

Inspiratie de noapte ,plus ajutor de la prieteni…

Un cerc de prieteni nu se face cu compasul…din cauza asta nu este perfect…si cercul asta se transforma, la un moment dat,
intr-o multime de puncte care se indreapta in directii diferite. Macar un punct se indreapta intr-o directie gresita, unul dintre  prieteni…
Prietenia nu rezista in infrangeri…moare…

26 martie 6:36 AM…cu mii de ganduri in cap..nu vrei decat sa fie bine..si nimeni nu vede asta. Toti vad decat raul..cand, defapt ,, Prietenia inseamna sa fi
alaturi de prieteni, nu cand au dreptate, ci cand gresesc”

Era frumos odata..si cum ar trebui sa fie, dar nu mai e. Se termina la un moment dat…tot se termina…si cei care se cred ,,puternici”din cercul asta de prieteni
isi spun: ,,Pt ce imi trebuie prietenii? Ma am pe mine!” Da? Te ai pe tine ca prieten? Dute si plangi pe umarul tau si ia-te in brate atunci cand vrei sa te descarci..
dute si ajutate pe tine atunci cand nu poti singur..iesi la un suc cu tine,mergi si distreaza-te cu tine..Si n-o sa ajungi decat sa te critici si o sa iti pierzi orice
urma de incredere in tine…

In vremuri bune, prietenii ne cunosc, in vremuri grele, noi ii cunoastem pe ei.

Asa de mult imi doresc sa va cunosc acum…